Televizorul Care M-a Speriat Azi...

Am fost astăzi invitat la prezentarea unei soluții Cisco TelePresence 1300. Evident, bănuiam despre ce este vorba, iar soluții de videoconferință am tot văzut de prin 1999 până acum, începând cu plăcile de captură Intel pe slot ISA care ocupau juma' de carcasă și abia reușeau un QVGA chior pe un dial-up. Trebuie să recunosc că nu mă las impresionat ușor, dar calitatea soluției, care mai este și una de intrare în gamă, m-a lăsat mut. 1080p, plasmă de 165cm, o cameră video (evident HD) foarte bună și un streaming la un bitrate de 5Mbps ireproșabil. Timp de vreo 45 de minute am discutat prin intermediul echipamentului cu două persoane extrem de amabile și volubile, imersiunea experienței fiind absolut senzațională. Mult prea senzațională însă...

În timp ce discutam și făceam schimb de impresii cu cei doi reprezentanți ai companiei, aceștia au amintit și de posibilul viitor, într-adevăr îndepărtat, al unor astfel de soluții și în alte medii, mai puțin business, poate chiar casnice. Moment în care am avut una dintre cele mai stranii senzații avute vreodată.

Cei care au citit Fahrenheit 451 cred că-și aduc aminte de Mildred, tipa care își înlocuise realitatea plictisitoare cu cea digitală, furnizată de echipamente similare celui de sub ochii mei. Cel puțin asta cred că-și imaginase Bradbury, că doar el știe ce, cât și cum fumase atunci. Și mi-am adus aminte că văzusem cu 2 ore înainte o statistică făcută la americani, din care reiese că 44% din indivizii lor pierd timpul mai mult online decât offline. Apoi am simțit, fără să fie deloc o figură de stil, un curent rece pe șira spinării. Mă uitam la cele două persoane, care probabil și-ar fi făcut cruce dacă ar fi aflat ce-mi trece prin minte, și mă minunam cât de ușor ne lăsam prostiți de tehnologie.

Evident, clienții lor actuali nu au astfel de probleme, este un echipament dedicat, scump și utilizat în scopuri precise. Dar un end-user care-și va lua așa ceva peste câțiva ani sau zeci de ani nu va avea astfel de bariere. Nu știu ce ați priceput voi din ce am aberat eu aici, dar cine naiba o să-i spună prostimii când și cum să tragă linia? Cât de mult este destul? Sper să mor înainte să devină o problemă și să-i las pe alții să-și bată capul.